“Totuși, marele guru Padmashambhava nu acordă o importanță foarte mare acestor realizări, fără îndoială extraordinare, ci se mulțumește doar să le menționeze în treacăt și chiar și atunci o face într-un mod indirect. Ceea ce pare să-l intereseze cu adevărat constituie însăși esența acestui verset, care se referă la energia iubirii. În doar câteva cuvinte, el ne indică sursa originară a acestei energii: că ea reprezintă însăși esența lui Dumnezeu; că este nesfârșită, deci inepuizabilă, putând să „hrănească” în veșnicie totul; că pătrunde totul, fiind liantul unificator al tuturor celorlalte tipuri de energii; și că nu există nimic superior ei, nici în Manifestare și nici dincolo de aceasta.

Faptul că vorbește chiar de la început despre supremația iubirii și despre importanța ei, ne arată că într-adevăr acesta pare a fi „nodul gordian” al omenirii, valabil în acele vremuri și cu atât mai mult în cele prezente. Ne-am îndepărtat atât de mult de această energie primordială, încât adeseori nici nu o mai recunoaștem când se manifestă cu putere. Toate dramele vieții de zi cu zi izvorăsc de aici, din lipsa ei în propriul nostru univers. La rândul ei, această lipsă cauzează răul și apare astfel un fel de cerc vicios pe care omul modern nu știe cum să-l rezolve. Problemele se amplifică atunci când cei mai mulți dintre oameni rămân cu sentimentul acut de culpabilitate după ce au făcut rău unei alte persoane. Aceasta le provoacă suferință morală și le adâncește sentimentul de vinovăție, deoarece ei nu mai speră să fie iertați. Tocmai aici intră în discuție energia iubirii, care, deși ne învăluie permanent și e la dispoziția noastră, totuși noi refuzăm să o vedem, ca și cum nu ar exista.

Discutând pe această temă cu Shin Li, ea mi-a lămurit unele aspecte foarte importante, care implică problema suferinței, a compasiunii și mai ales a energiei iubirii, care le cuprinde pe toate. O parte din aspecte le cunoșteam din discuțiile anterioare cu Cezar, însă în contextul înțelegerii versetului din Pergament, noile explicații mi-au lămurit și mai bine lucrurile.

Shin Li s-a referit exact la „boala” societății moderne: suferința și modul de a o depăși , dacă nu chiar de a o evita complet. Problema constă mai ales în faptul că oamenii tind să trateze suferința și culpabilitățile pe care le au ca pe ceva exterior lor, ca pe un mecanism care ar trebui să se repare singur la un moment dat. În realitate, aceste lucruri se petrec chiar în noi înșine, sunt responsabilitatea noastră, nu putem și nici nu trebuie să le excludem ca pe ceva care ne face rău, deoarece în final tot noi suntem cei care le-am generat. Modalitatea prin care putem rezolva aceasta apare ca fiind destul de simplă, așa cum o prezintă Shin Li. Adevăratul test îl constituie însă proba ego-ului nostru.

– Dacă ei au înțeles într-adevăr că au greșit și își cer iertare, aceasta este deja foarte bine. Pentru că sunt , de asemenea, mulți care nici măcar nu realizează ca au greșit grav față de semenii lor și, ceea ce este încă și mai rău, se bucură că acele persoane suferă din această cauză.

Dar cei care resimt cu adevărat și în mod dureros șocul răului pe care l-au făcut? am insistat eu.

-În astfel de cazuri ne confruntăm cu aspecte mult mai subtile, mi-a explicat Shin Li. Atunci când înțelege că a greșit, datorită ignoranței sale omul nu cunoaște că există posibilitatea de a se auto-ierta, prin intermediul stării de compasiune care provine de la Dumnezeu. Cred că înțelegi însă foarte bine că această stare de compasiune poate fi resimțită mai mult dacă și noi, la rândul nostru , am dat dovadă de iertare față de ceilalți.

Am realizat atunci spontan adevărul acelor spuse, deoarece el concordă perfect chiar si cu ceea ce se spune și în rugăciunea Tatăl Nostru: „ Și ne iartă noua greșelile nostre, precum și noi iertăm greșiților noștri”

-Atunci când se face apel la această iertare, care este implorată de la Dumnezeu, ea nu este altceva decât un apel din suflet la compasiunea Lui infinită, adică la mila lui Dumnezeu, a confirmat Shin Li. Cu ajutorul compasiunii, care de fapt este o reflexie a energiei infinite a lui Dumnezeu, oamenii au posibilitatea de a se ierta pe ei înșiși.”