“Iubiți dreptatea cea plină de întelepciune a lui Dumnezeu, voi, judecători ai Pământului. Dăruiți-I Domnului Dumnezeu sentimente pline de adorație,mulțumire și dragoste ce sunt demne de El și căutați-L cu o inimă simplă și pură, precum este inima pe care o au copiii.Luați aminte, căci pe Domnul Dumnezeu nu Îl găsesc decât cei care nu Îl ispitesc și să stiți că El nu se revelează decât celor care au o încredere deplină in El. Luați aminte că întodeauna gândurile rele și corupte îl despart pe om de Dumnezeu, iar atunci când oamenii încearcă să Îl pună la încercare ori să Îi tenteze puterea, aceasta îi convinge imediat de nebunia lor, căci atunci Dumnezeu răspunde prin tăcere. Să stiți că înțelepciunea nu va pătrunde niciodată în inima și în ființa unui om rău și nu va locui nicicând într-un trup care este supus desfrânării, curviei și păcatului. Căci Sfăntul Duh, care este stăpânul cunoașterii, nu acceptă răutatea, fățărnicia și deghizarea. El nu sălăsluiește în gândurile rele, urâte și respingătoare sau în cele ce sunt lipsite de inteligență. Iar nelegiuirea și viciile îl izgonesc din suflet. Spiritul înțelepciunii este fără încetare plin de bunătate, bunăvoință, compasiune, bun simț și iubire. Dumnezeu nu va lăsa însă nepedepsite buzele bârfitorului și ale mincinosului căci, de fiecare dată, Dumnezeu îi cunoaște în întregime profunzimile inimii și îi poate auzi fulgerător cuvintele pe care le rostește. Luați aminte, căci spiritul atotputernic al Domnului Dumnezeu umple întregul univers și, întrucât conține totul, El cunoaște imediat tot ceea ce se spune. De aceea, cel care rostește cuvinte mincinoase sau care gânduri rele nu se poate ascunde niciodată și nu va putea scăpa de judecata Domnului care pedepsește  așa cum trebuie orice nelegiuire. Luați aminte, căci blasfemiatorul și bârfitorul vor fi imediat cercetați chiar și în ceea ce privește gândurile lor rele, iar vorbele lor vor ajunge până la Dumnezeu, care nu va lăsa pe nimeni nepedesit pentru nelegiuirea sa. Luați aminte că urechea cea omniprezentă a lui Dumnezeu aude totul, inclusiv murmurele cele mai șoptite și chiar cuvintele ce sunt rostite lăuntric. De aceea feriți-vă de șoapte rele, de bârfă si clevetiri. Căci toate acestea nu vă servesc la nimic bun și nu vă murdăriți limba prin astfel de minciuni, căci nici chiar cuvintele mai secrete ce sunt rele nu vor scăpa nepedepsite, iar gura care le rostește va afecta in felul acesta sufletul. Nu mai cautați suferințele, bolile și moartea cu atâta ardoare prin rătăcirile, relele și păcatele vieții voastre și nu vă folosiți niciodată de lucrările mâinilor voastre pentru a obține ceea ce este rău, căci până la urmă toate acestea vă vor pierde. Luați aminte că în permanență Domnul Dumnezeu veghează și El vrea să vă dăruie fericirea, viața, sănătatea, iubirea și nu moartea. Fiți siguri că Dumnezeu nu se bucură niciodată de pierderea celor vii sau de durerile lor. Dumnezeu Tatăl a creat această lume pentru ca ea să subziste în armonie, în fericire și în pace profundă. La originile lor, la începutul începuturilor, toate creaturile au fost sănătoase și ele nu cunoșteau boala și moartea, iar infernul nu exista în acea vreme pentru ele, fiindcă pe atunci ele nu păcătuiau. Luați aminte că dreptatea cea plină de înțelepciune al lui Dumnezeu este mereu stabilă și nepieritoare.  Trebuie să stiți că oamenii cei răi au chemat singuri bolile, suferințele și moartea prin toate acțiunile și prin cuvintele lor rele și, deoarece s-au lăsat păcăliți  de ea, considerând-o prietenă, au sfârșit prin a-i cădea pradă. Ei s-au aliat astfel cu moartea prin intermediul faptelor și a gândurilor lor rele, păcătoase, căci acționând în felul acesta, au primit ceea ce meritau și după aceea au rămas cu ea.”

                                                                                                     Vechiul Testament, Carte Înțelepciunii lui Solomon

   La ora actuală, multe ființe umane se întrebă: „ Este oare posibilă vindecarea bolilor și prin alte mijloace decât cele ale medicinii conventionale?”. Dacă există o scânteie de adevăr în realitatea tainică a vindecării mentale și spirituale, ar trebui să încetăm să mai separăm aceste metode, considerându-le antagoniste. Mai mult decât atât, este de datoria noastră să ne deschidem cât mai repede mintea și sufletul față de posibilitățile lor, ce sunt cel mai adesea nebănuite.

Pentru unii dintre noi, lumea în care trăim este plină de suferință. Dacă unele metode eficiente și perfect naturale ne pot aduce alinarea și chiar vindecarea, cel mai bine este să le descoperim valoarea într-un mod practic, prin experiență directă.

Dacă dorim cu adevărat să studiem așa cum se cuvine aceste aspecte atât de importante, care se referă direct la viață, la sănătate, trebuie să ne decidem să renunțăm încă de la început la ideile noastre preconcepute, la propriile noastre blocaje mentale. Este necesar să adoptăm o metodă de examinare imparțială și comprehensivă, care să se bazeze pe ideea forță: „Un gram de practică valorează întodeauna cât tone de teorie”.

Scrierile fundamentale sacre din întreaga lume, printre care și Biblia, oferă relatări despre vindecări miraculoase, învieri din morți sau alungarea spiritelor rele care posedau anumite ființe umane etc. Astfel de fenomene miraculoase nu sunt legate exclusiv de viața lui Iisus Christos, ci se regăsesc și în viețile marilor sfinți, ale marilor yoghini și ale tuturor celor care au fost unanim considerați mântuitori, profeți, clarvăzători ai acestei planete.

Există o categorie de oameni cu un intelect puternic, dar sceptic, ce consideră aceste mărturii absurde sau imaginare, inventate cu singurul scop de a-i amăgi pe cei ignoranți. Există și o categorie de oameni aflați la cealaltă extremă: cei creduli în exces, care au tendința să se exalte în fața oricărui fenomen de acest gen, considerându-l un miracol formidabil rezervat exclusiv ființelor umane extraordinare ce au o misiune divină.

În ceea ce privește vindecarea spirituală, nici scepticismul intelectual exacerbat și nici credința cea naivă și oarbă nu ne sunt de mare folos.Cea mai adecvată și plină de bun simț atitudine mentală nu ar trebui să discrediteze aceste aspecte extraordinare, dar nici să le creadă fără niciun fel de discernământ.

Tocmai de aceea, înainte de toate, ar trebui să experimentăm noi însine, pentru a cunoaște adevărul în propria noastră ființă. Nu întâmplător, noi afirmăm că întodeauna pe un adevărat maestru spiritual îl face experiența la care el ajunge prin realizarea corectă și perseverentă a feluritelor exerciții și metode de transformare adecvate.

Viața noastră fizică nu este deloc ireală, însă ea nu reprezintă totalitatea ființei nostre esențiale. De fapt, ea nu este decât o mică parte din viața noastră reală.

Din nefericire, majoritatea oamenilor nu înteleg deloc acesta. Datorită ignoranței în care cel mai adesea se complac, ei au impresia că viața fizică este partea cea mai importantă a ființei lor, convingere care blochează afluxul regulat și continuu al forțelor vieții, provocând dureri fără de sfârșit.

Astfel, ne putem da seama că boala nu este în realitate altceva decât un semn de dezechilibru și de dezordine ce apare în universul nostru lăuntric. Această stare generatoare de suferințe se naște aproape invariabil din tendințele noastre materiale rele și din dorințele noastre fizice perturbatoare, ce ne îndepărtează de influența binefăcatoare, directă a sufletului. Același aspect se petrece și atunci când dorințele noastre trupești rele ajung să domine la un moment dat natura noastră spirituală.

Dacă este perfect adevărat că partea lăuntrică esențială a ființei noastre nu este niciodată afectată de boală sau de durere, ce înseamnă oare tot acest spectacol efemer care ne înconjoară din toate părțile? Vedem adeseori cum cei care încalcă legile divine și păcătuiesc sunt asaltați de suferințe.

Bolile, tulburările, durerile cu care ne confruntăm reprezintă pentru fiecare dintre noi experiențe zilnice pe care le merităm datorită greșelilor noastre. O consecință directă a acestui fapt este că ajungem să considerăm realitatea imuabilă, spirituală drept un vis.

Știința medicală fizică a făcut unele progrese în direcția alinării suferințelor oamenilor, dar ea urmărește de multe ori să trateze efectele bolilor și nu cauzele profunde și reale ale acestora. Medicina actuală reușește adesea să calmeze durerile, însă această alinare nu are cum să fie durabilă, deoarece elementele folosite în terapie sunt, prin natura lor, efemere și uneori profund nocive. Ele nu atacă și nu au cum să elimine cauza primară a bolii și, mai ales din acestă cauză nu pot reprezenta pentru tulburările cu care se confruntă ființele umane niște remedii absolute.

În cazul multor afecțiuni, de cele mai multe ori, adevărata cauză a bolii se află la nivelul minții și nu la nivelul trupului. Mulți dintre noi știm din proprie experiență  cât de dezastruoasă poate să fie atitudinea mentală asupra stării noastre fizice și invers, cât de regenerantă poate fi o atitudine mentală corectă și ce efecte benefice uluitoare poate avea asupra sănătății organismului.

Atunci când se îmbolnăvesc, mulți oameni încearcă într-un mod adeseori instictiv să modifice ceva în atmosfera care îi inconjoară. O tranformare interioară a modului în care ei gândesc este întotdeauna extraordinar de eficientă.

Cel mai bun instrument de gonire a bolii din universul nostru lăuntric este eliminarea grabnică a tuturor gândurilor rele ce sunt legate de ea. Această metodă simplă și eficientă, ce se află la îndemâna oricui, ne ajută să uităm de trup și ne face să ne ridicăm ușor și repede deasupra stării de suferință.

Acest aspect nu poate fi însă realizat dacă suntem convinși că existența noastră depinde exclusiv de trupul în care trăim. Tocmai de aceea, este foarte important să înțelegem cât mai repede și să credem cu o convingere uriașă și de nezdruncinat că am fost creați de Spiritul lui Dumnezeu Tatăl, că suntem susținuți fără încetare de El și că, în consecință, datorită energiilor atotputernice ale Spiritului pe care le putem atrage fulgerător în microcosmosul ființei noastre într-o mare cantitate, nimic și nimeni nu ne poate afecta.

Uitarea acestei perspective înalt spirituale, divine a condus la înmulțirea bolilor și la pierderea speranțelor. Trebuie să nu pierdem niciodată din vedere că adevărata vindecare totală, definitivă nu se poate produce decât ca urmare a contactului direct cu esența spirituală ce există în fiecare dintre noi.

Instrumentele materiale sau cele medical-profesionale folosite în prezent în medicina clasică nu sunt suficiente pentru a produce o vindecare totală.

Chiar dacă nu toti oamenii nu recunosc eficacitatea cu totul extraordinară a rugăciunii pentru vindecarea tuturor bolilor, la ora actuală este un fapt de necontestat că rugăciunea tămăduiește.Chiar unii savanți, cum a fost Alexis Carrel, au evidențiat într-un mod indubitabil că ea oferă posibilitatea unei vindecări miraculoase în foarte multe boli grave, deoarece ne permite să intrăm în comuniune tainică și în rezonanță cu energiile sublime, divine ale Spiritului. Astfel, cu ajutorul rugăciunii sincere și perseverente către Dumnezeu Tatăl, pot surveni o mulțime de vindecări miraculoase.

Credința este o rezonanță binefăcătoare, cu o putere curativă imensă, ce declanșează în universul nostru lăuntric procese tainice de punere în legătură cu energii subtile, înalte, vindecătoare din Macrocosmos. O credință binefăcătoare și puternică în Dumnezeu ne înalță foarte repede într-o sferă superioară în care putem fi transformați, prin declanșarea în ființa noastră a unor procese tainice de rezonanță cu anumite sfere de forță din Macrocosmosul care atrag în universul nostru lăuntric energii sublime, tămăduitoare, ce ameliorează starea noastră interioară și chiar vindecă cele mai grave boli. Chiar și o simplă rugăciune rostită din inimă zilnic, catre Dumnezeu Tatăl, dublată de o credință de neclintit, ne permite să intrăm în rezonanță cu acest univers spiritual ce există în Macrocosmos.

Tocmai de aceea, una dintre învățăturile fundamentale ale lui Iisus sună astfel: „Cere și ți se va da. Bate Si ți se va deschide. Caută și vei găsi”. Aceasta este perfect valabil și în ceea ce privește deschiderea noastră față de energiile spirituale de care avem o imensă nevoie, mai ales atunci când suntem bolnavi.